Nu voi renunța

Oh cât aș vrea, Isuse, că lumea să înțeleagă

Durerea și suspinul ce inima-mi brăzdează

Dar știi prea bine, Doamne, căci gura nu-mi vorbește

Încrederea în Tine, mai mult se întărește

Și știu, stăpâne, Tată, oricât aș încerca

La om să spun durerea, prea mult n-ar ajuta

Au spus de țin, stăpâne, când fost-ai Tu jertfit

Batjocuri, ură rece și de Dumnezeu smerit

Să cânt, să spun la oameni, să fac mereu doar voia Ta

Asta-i dorința Ta, stăpâne, să jertfesc și viața mea

O jertfă scumpă și prețioasă, la fel ca Domnul meu Isus

E cea mai bună mărturie, e calea dreaptă spre cer sus

Și iartă, Tată, vorbirea mea cea rea

Când greul și încercarea inima-mi brăzda

N-am cui să spun, stăpâne, durerea mea și oful greu

Suspinul ce-ntăcere macină lăuntrul meu

Mă tânguiesc cu jale în sac și în cenușă

Mi-e ființa toată, Doamne, de gânduri greu răpusă

Lupte mari, înfrângeri multe, iar lumea parcă se destramă

Învinș, bătut, n-am nici o șansă, te caut, te strig, o vino, Tată

E liniște, e greu, e rece, fiorul mă înconjoară

Zi și noapte strig întruna, dușmanul parcă mă doboară

Lovit mai mult, bătut întruna, ieri mai greu ca azi și mâine ca acum

Teroarea cruntă, verdicte grele

Amenințări barbare, reci, și lovitura de nuiele

Mintea astfel mă frământă în chinurile mele

Nu-s păsări, Doamne, sunt stoluri câte stele

Dar strig din nou, străbat și zarea, dintr-un adânc de apă

Ce străbat în cânt și marea, un țipat, un răget ca de leu

E ultima suflare, Doamne, mai vino-n ajutorul meu

Oricât vrășmașul luptă și vrea să mă încerce

Cu Tine, Tată, sunt fiu iubit de Rege

Nădejdea-mi pusă-n Tine nu poate să se rupă

M-ai câștigat la cruce pe veci, în a Ta jertfă