Se stinge flacăra, Stăpâne
Safer Robert-Daniel
Se stinge flacăra, Stăpâne
Și ruga nu mai arde-n noapte
Nici dimineața, prânz sau seară
Când pe genunchi mă cauți
Iar eu mă pierd pe-afară.
Din omul foarte evlavios
Eu am ajuns să pierd putere
Dar nu-s mândru, nici falos
Ci în genunchi căzut jos
Mă-ncred în harul Tău, Hristos.
Chiar de nori apar pe cer
Noi știm că soarele rămâne
Așa, Isuse, în viața mea
Să fie loc doar pentru Tine.
Ridic privirea înspre cer
Și ființa mea-n puteri se-nalță
Căci sevă am din soi ceresc
Din sclav pierdut în fiu împărătesc
Nu sunt vrednic, dar îndrăznesc.